Apune soarele în zare.
Coboară seara pe Pământ.
Aproape e a mea plecare
Spre veșnicii, spre plaiul sfânt!

Frumos mai e aici, pe munte,
Mai sus, mai lângă Dumnezeu,
Simt a Sa pace cum pătrunde
Prin Duhul Sfânt, în pieptul meu!

A fost o zi deosebită!
În zori din vale am pornit
Spre alba culme strălucită
Ruptă parcă din infinit!

Avut-am parte și de soare,
Avut-am parte și de nori,
Însă prin rugă și cântare
Am tot urcat spre alte zări.

Acum, ajuns pe vârf de munte,
În fapt de seară, eu privesc
Spre valea lumii-n care umbre
Pe mulți drumeți mai amăgesc...

Deodat' aud o voce-n mine
Prin Duhul Sfânt, din Dumnezeu:
"De ce privești către ruine,
Unde ți-a fost atât de greu?

Te-am scos din groapă cu braț tare,
Ți-am dat puteri, te-am întărit,
Te-am ajutat să urci pe cale,
S-ajungi pe vârf, la asfințit!

Nu-i chip să te întorci în vale
Când cerul larg ți l-am deschis!
Rămâi pe munte peste noapte,
Că-n zori vei fi în Paradis!"

Atât am auzit. Adie
din Înălțimi un vânticel
Cu melodii din veșnicie
Și cu parfum de flori de cer!

Mă înfior. Departe-n zare
Alunecă înspre apus
Stingându-se, frumosul soare:
Oh, e târziu, timpul s-a dus...

Simt cum coboară lin pe pleoape
Picuri de miere cu cicoare;
Sunt obosit, se face noapte
Dar simt o bucurie mare

Căci m-am luptat lupta cea bună
Și alergarea mi-am sfârșit;
Prin Har, în ceasul cel din urmă,
De Domnul, sus, voi fi primit!

Voi adormi curând pe munte,
Pe pat de ramuri și de flori
Și-n cântece de alăute
Mă voi trezi sus, în splendori!

Acolo nu-mi va mai fi sete,
Nici foame nu îmi va mai fi,
Nici arșița pe-abrupte trepte
Nu mă va mai putea căzni!

Nici picurii aprigi de ploaie,
Pe-obraji eu nu-i voi mai simți
Și nici cum brazii se îndoaie
de vânt eu nu-i voi mai zări!

Nu va mai fi nicio durere
În trupul meu ce va dormi!
Deasupra-mi, ca o mângâiere,
Frumoase flori vor înflori!

N-oi mai simți nici osteneală
În haina mea simplă de lut,
Niciun amar, nicio povară
Sub frunzele de pe mormânt.

Căci voi fi sus, în trup de slavă,
Cântând cu îngerii în cor,
Încununat și-n haină albă
Slăvind pe Domnul Domnilor!

Și-n timp ce alți drumeți din vale
În zori de zi se vor porni
Spre muntele cel sfânt și mare
Eu, sus, deja, în rai voi fi!

Plecat fiind mai dinainte
Mai grabnic sus eu voi sosi
Și cum miros florile sfinte
Eu înaintea lor voi ști!

A fost o zi deosebită
Însă acum s-a înnoptat,
Misiunea mea e-ndeplinită,
Aici totul s-a terminat!

Simt somnul pe-ale mele pleoape:
ADIO, vale de dureri!
La revedere, frați din vale!
Ne vom vedea acasă-n cer!